Procese-verbale
De recepție calitativă a lucrărilor ce devin ascunse și de recepție a fazelor determinante, în ordinea în care s-au încheiat.
Cartea tehnică nu se scrie la recepție. Se adună în fiecare zi în care se toarnă beton, se armează o fundație sau se acoperă o lucrare — dacă cineva a consemnat asta atunci. zelvio consemnează, leagă fiecare dovadă de entitatea ei legală și generează documentul cu borderou, pe capitole, când îl ceri.
Cartea tehnică este dosarul care demonstrează că o construcție a fost realizată conform proiectului și verificată la momentele care contează. Obligația ei vine din Legea 10/1995 privind calitatea în construcții, iar conținutul și regulile de recepție din HG 273/1994, modificată prin HG 343/2017.
Se predă la recepția la terminarea lucrărilor și însoțește clădirea pe toată durata existenței ei. Peste zece ani, când cineva întreabă cum a fost turnată fundația, cartea tehnică este singurul răspuns care contează.
Investitorul o organizează, dar în practică dirigintele de șantier este cel care adună piesele: procesele-verbale, certificatele de calitate, dispozițiile de șantier, jurnalul. Constructorul predă documentele lui, proiectantul pe ale lui, iar dirigintele răspunde de ce lipsește.
Aici apare problema reală: fiecare piesă a existat cândva, pe un telefon, într-un e-mail sau într-un dosar. Recepția devine o arheologie — săptămâni de căutat prin poze și conversații după ceva ce ar fi trebuit să fie deja ordonat.
Un fișier arhivă, cu borderou în față și capitolele dedesubt. Fiecare piesă este numită, datată și legată de lucrarea la care se referă.
De recepție calitativă a lucrărilor ce devin ascunse și de recepție a fazelor determinante, în ordinea în care s-au încheiat.
Poze, note vocale, scanări — atașate fiecare la lucrarea ascunsă sau la faza determinantă pe care o susțin.
Certificate de calitate, declarații de conformitate, rapoarte de încercări, autorizația de construire.
În ordinea din registru, cu emitentul și data fiecăreia.
Cronologia a tot ce s-a întâmplat pe șantier, cu autor și oră.
Ce nu a putut fi citit sau nu a încăput este marcat ca atare, cu amprenta lui digitală. Un dosar care tace despre ce lipsește este mai periculos decât unul incomplet.
Pentru că fiecare captură este legată, în momentul în care se face, de o fază determinantă sau de o lucrare ascunsă — nu de un folder cu o dată în nume. Structura documentului final există deja în felul în care au fost consemnate dovezile, așa că generarea este o operație de ordonare, nu de reconstituire.
Rezultatul este reproductibil: același șantier generează același dosar, byte cu byte. Iar fiecare dovadă din el poartă un hash calculat în momentul capturii, verificabil ulterior.
Nu semnează în locul nimănui și nu inventează piese care nu s-au produs. Dacă un proces-verbal nu a fost încheiat, dosarul nu îl va conține — va arăta însă limpede că lipsește, înainte de recepție, când mai poate fi rezolvat.
Fără card · Fără termen · Arhiva rămâne a ta